Dragostea mea,
Te iubesc! Imi este imposibil sa incep altfel si stii ceva? Nici nu vreau sa o fac. Pur si simplu te iubesc si simt nevoia sa spun ca este asa si cat de mult de fapt stii, ca te iubesc cel mai mult.
Este ora 21:20 si cateva secunde.... nu stiu exact. Tocmai am primit un mesaj de la tine "La multi ani, puishor!". Mi-au dat lacrimile, sper insa, sa reusesc sa astern pe hartie acele cuvinte care ar putea reusi sa exprime ceea ce simt. Inca am in fata mesajul de la tine si imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp.
As vrea sa stii cateva lucruri, de fapt vreau sa stii totul despre mine si poate ca deja stii ceea ce urmeaza sa iti spun dar poate simt nevoia sa le spun din nou ori sa le spun si eu, nu doar sa iti dau de inteles.
Uneori imi este atat de teama sa fiu eu si atat... mai ales cu tine iubitule. De ce ? Pentru ca sunt paralizata de teama ca as putea face ceva gresit, imi este frica de mor de faptul ca s-ar putea intampla ceva care sa te indeparteze de mine.
Stiu, simt, te cred si am incredere deplina in tine si in sentimentele tale insa este vorba doar de faptul ca am indurat atat de multe si am sperat si mi-am dorit din tot sufletul sa vina acea zi cand avea sa vina si randul meu, acea zi cand aveam sa fiu si eu fericita si acea zi a si venit; a fost o zi de vineri, cea mai frumoasa zi din viata mea, de pana acum.
Apoi am urmat 4 luni (care se implinesc astazi) de zile cu mult mai fericite si mai incercate de lucruri atat de bune si atat de sincere si frumoase cum nu mai indrazneam nici macar sa visez. In conditiile in care traiesti in bezna atata timp si simti cum ceva din tine moare putin cate putin in fiecare zi, apoi vezi o raza de soare cate te invaluie si te protejeaza si te inconjoara cu atata dragoste este normal sa imi tremure sufletul de teama ca raza mea de soare sa nu dispara.
Mi-am pierdut increderea in mine.. undeva, pe parcurs, printre multe experiente care au lasat in urma doar inveteminte, mult gust amar si rani adanci. Imi este teama de multe, dar cel mai teama imi este de tine sa nu te pierd, si de mine. Imi este teama sa nu te pierd pentru ca esti totul pentru mine, esti dragostea mea, iar viata mea nu ar avea sens fara tine. Si imi este teama de mine pentru ca sunt atat de capoasa uneori si parca ar fi atat de greu sa nu mai fiu... si iata ca totusi, de fiecare data realizez dupa ce o dau in bara. Si imi este frica de toate lucrurile care nu imi plac pentru ca sunt unele pe care le simt ca imi sufoca sufletul si nu ii dau pace si totusi parca ma urmaresc si nu mai pot scapa de ele. Si imi este frica de mine pentru ca uneori nu reusesc sa imi tin nervii in frau si ma aprind atat de repede... Si imi este frica, pentru prima data, ca as putea pati ceva rau, si nu as mai fi. Ma trec fiori numai cand ma gandesc la asta. Pentru ca este pentru prima data cand ma trezesc zambind, este prima data cadd imi doresc sa traiesc, mult si sa ma bucur de viata, si este pentru prima data cnad ma gandesc departe, departe, si imi trec mii de fluturi prin stomac si imi trec mii de emotii prin tot corpul doar cand ma gandesc la tine, la noi.
Stiu ca am gresit de multe ori, pentru ca m-am enervat, pentru ca am fost suficient de incapatanata incat sa o tin una si buna, insa ma jur iubitule ca nu o fac intentionat si nu o fac cu rea vointa. Si am taria sa recunosc faptul ca am gresit si stiu ca nu o data te-am amarat din cauza asta, si recunosc si faptul ca am niste deprinderi nu tocmai bune dar ma pot schimba si imi doresc sa o fac. Cred ca e timpul pentru ca sufletelul meu sa zambeasca mai mult, sa nu se mai amarasca pentru orice fleac si as vrea sa ma ajuti.
Am reusit sa ajung la concluzia ca dupa furtuna, cerul este brazdat ce curcubee. Sufletul meu este pe maini bune acum, stiu asta, o simt din plin iubitule. Si stiu ca uneori nu reusesc sa comunic prea bine cu tine, si imi pare rau dar incearca sa intelegi ca uneori chiar simt ca interpretez anumite lucruri intr-un anume fel pentru ca are creierasul meu o problema.
Iarta-ma ca am scris atat de haotic si am sarit dintr-una in alta dar tot as mai avea ceva de adaugat. Asa cum ti-am scris si intr-un mesaj putin mai devreme (acum cateva ore), fiecare particica din mine iti apartine: fizic, psihic si mai ales sufleteste. Vreau sa intelegi si sa ai incredere ca tot ce fac, fac gandindu-ma la tine, fie ca sunt acasa, in oras la serviciu, de fiecare daca cand inchid ochii de timp langa mine si iti vad chipul atat de clar de parca as putea sa te mangai. Fiecare zambet ce se naste pe buzele mele ti se datoreaza tot tie si tot tie iti apartine. Fiecare bucatica din mine si fiecare "pielicica" este numai si numai a ta. Si mai presus de toate sufletelul meu este in mainile tale iubitule, cu toate sentimentele si bune si rele pe care le-a strans in el, cu toata dragostea si cu toate sperantele si pentru totdeauna.
M-am indragostit nebuneste de tine si m-am daruit tie complet, iubitule iar acum sufletul si mintea imi spun ca cor ca sunt a ta si esti barbatul visurilor mele, jumatatea si dragostea mea pana in ultima clipa a vietii mele, pana cand moartea ne va desparti.
Stiu ca uneori sunt dificila si alteori sunt incapatanata ori ma razgai in exces insa, asa cum sunt eu, cu bine si rele te iubesc mai presus de orice.
Cu toata dragostea,
Pentru totdeauna a ta,
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu